Frica, ruşinea, culpabilitatea, lăcomia, etc. sunt stări interioare, un fel de spaţii psihice în care am înghesuit de-a lungul timpului tot felul de experienţe-imagini asociate cu emoţii. Cu cât am înghesuit mai mult într-un spaţiu, cu atât emoţia asociată spaţiului respectiv devine mai consistentă. Totalitatea acestor spaţii psihice formează realitatea egoului nostru. Când ţi-e frică, conştientul tău s-a identificat total cu conţinutul unui spaţiu psihic. Când ţi-e ruşine, conştientul s-a identificat total cu conţinutul altui spaţiu. Când simţi frustrare, conştientul s-a identificat total cu alt conţinut. Conştientul poate să fie martorul unui conţinut emoţional dintr-un spaţiu psihic sau se poate identifica total cu acel conţinut. Starea de identificare este o înlănţuire a divinului de către ne-divin. Identificarea este înlesnită de emoţii, sentimente, neştiinţă.