feministe & misogini

Cea mai limpede explicaţie a "sacralizării" o găsim în Cartea înţelepciunii lui Solomon. Acolo, în capitolele 14 - 15, ni se explică cum, prin acordarea de atenţie, grijă, respect unui obiect oarecare, noi facem ca acel obiect să devină sacru pentru noi. Nu contează ce obiect! O pictură, o poză, o bucată de lemn cioplită frumos, nişte lut, cum este exemplificat în Biblie; o sticlă de coca-cola cum zice J. Khrisnamurti; un vibrator, un pantof, un instrument muzical, etc - orice obiect poate fi sacralizat. A sacraliza un obiect în felul acesta înseamnă a învesti obiectul respectiv cu puteri asupra ta: puterea de a-ţi crea condiţionări, sentimente de datorie, de culpabilitate, de a genera superstiţii, chiar aşteptări legate de el - evident aşteptări deşarte, căci cum ar putea obiectul să-ţi satisfacă vreo cerere? Ce-i mai logic? Să venerăm o icoană, un altar, o construcţie făcută de mâna omului, ori să venerăm ceea ce însuşi Dumnezeu a făcut - templul nostru interior, împărăţia...

"Ce anume determină, până la urmă, un om să-şi aleagă calea proprie şi să se ridice deasupra identităţii cu masele, ca deasupra unor vălătuci de ceaţă? Numai nevoia nu poate fi, pentru că nevoi au mulţi şi ei se refugiază cu toţii în convenţii. Decizia morală nu poate fi, pentru că, de regulă, oamenii se decid pentru convenţii. Dar atunci ce anume înclină cumpăna înspre neobişnuit? Este ceea ce se numeşte chemare; un factor iraţional care împinge în mod fatal înspre emanciparea din gregaritate şi din căile ei bătătorite. Adevărata personalitate are întotdeauna chemare şi crede în ea, are pistis faţă de ea, ca faţă de divinitate, deşi, cum ar spune omul obişnuit, nu este vorba decât de simţământul unei chemări individuale." Carl Gustav Jung -  Despre formarea personalităţii

E superior nu acela care crede că n-are defecte/vicii/păcate, ci acela care poate să şi le vadă. Şi are mai multă linişte acela care poate să-şi recunoască defectele decât acela care-i mereu nevoit să mintă pentru ele. Dacă vrei să scapi de defecte, pune-le, de câte ori se arată, sub lupa conştientului tău. Atât!  Nu te lupta cu ele!  Priveşte-le fără patimă! Le vei goli de energie.