... Dumnezeu este şi, în acelaşi timp, nu este Dumnezeu;
El poate şi, în acelaşi timp, nu poate să fie Dumnezeu;
El ştie şi, în acelaşi timp, nu ştie aceasta;
Viaţa este, până la urmă, un joc divin, acela de a fi sau a nu fi Dumnezeu.
Distanţa de la om la animal este mult mai mică decât distanţa de la animal la om, de aceea omul trebuie să străduiască în permanenţă să se ridice la statutul la care natura şi Dumnezeu l-au ridicat.
"Ce anume determină, până la urmă, un om să-şi aleagă calea proprie şi să se ridice deasupra identităţii cu masele, ca deasupra unor vălătuci de ceaţă? Numai nevoia nu poate fi, pentru că nevoi au mulţi şi ei se refugiază cu toţii în convenţii. Decizia morală nu poate fi, pentru că, de regulă, oamenii se decid pentru convenţii. Dar atunci ce anume înclină cumpăna înspre neobişnuit? Este ceea ce se numeşte chemare; un factor iraţional care împinge în mod fatal înspre emanciparea din gregaritate şi din căile ei bătătorite. Adevărata personalitate are întotdeauna chemare şi crede în ea, are pistis faţă de ea, ca faţă de divinitate, deşi, cum ar spune omul obişnuit, nu este vorba decât de simţământul unei chemări individuale." Carl Gustav Jung - Despre formarea personalităţii
Comentarii
Trimiteți un comentariu