Expansiunea egoului

"Chiar a doua zi după prima mea lectură din "Aşa grăit-a Zarathustra" îmi făcusem deja o idee asupra lui Nietzsche. Era o fiinţă slabă, care nu avusese tăria să nu înnebunească. Din aceste reflecţii s-a născut şi prima mea deviză, care avea să devină tema vieţii mele: "Singura diferenţă dintre mine şi un nebun este că eu nu sunt nebun!" În trei zile l-am asimilat pe Nietzsche. Odată încheiat acest dejun sălbatic, nu mi-a mai rămas decât un singur oscior de ronţăit din personalitatea filozofului: mustăţile! Federico Garcia Lorca, fascinat de mustaţa lui Hitler, avea să proclame mai târziu că mustaţa reprezintă constanta tragică a chipului bărbătesc". Or eu, până şi prin mustăţi aveam să-l întrec pe Nietzsche! Ale mele nu vor fi aşa de deprimate, de catastrofice, aşa de copleşite de muzica wagneriană şi de ceţuri. Nu! Vor fi subţiri, imperialiste, ultraraţionaliste şi vor ţinti către cer, ca misticismul vertical, ca sindicatele verticale spaniole".
Salvador Dali - Jurnalul unui geniu