Floarea din rai

Singurul efort pe care Domnul l-a cerut omului -după căderea din rai- este efortul cunoaşterii. De ce? Cunoaşterea risipeşte îndoieli, emoţii, intenţii şi acţiuni greşite, dăunătoare; risipeşte dogme fanteziste, superstiţii care limitează, etc. Ea este eliberatoare în cel mai înalt grad.

Nu este nimic peste puterile omului în căutarea cunoaşterii, nimic nerealist, nimic nebunesc.

Să suferi bâjbâind în întunericul necunoaşterii nu are nimic măreţ, virtuos, divin în sine. Virtuos şi măreţ e doar efortul pe care trebuie să-l faci pentru a te ridica din acest întuneric. Abia prin acest efort omul se ridică la statutul de om şi abia de aici încolo el poate să devină divin, asemeni Domnului său.

Darul cunoaşterii este unul care se obţine greu şi se pierde uşor. Cunoaşterea moare repede dacă n-ai grijă de ea. Ea este vie doar pentru conştient şi este menţinută vie printr-o permanentă trăire conştientă a sa.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Distanţe

Distanţa de la om la animal este mult mai mică decât distanţa de la animal la om, de aceea omul trebuie să străduiască în permanenţă să se ridice la statutul la care natura şi Dumnezeu l-au ridicat.

Citiți mai multe

Chemarea, vocea lăuntrică, conştientul, personalitatea

"Ce anume determină, până la urmă, un om să-şi aleagă calea proprie şi să se ridice deasupra identităţii cu masele, ca deasupra unor vălătuci de ceaţă? Numai nevoia nu poate fi, pentru că nevoi au mulţi şi ei se refugiază cu toţii în convenţii. Decizia morală nu poate fi, pentru că, de regulă, oamenii se decid pentru convenţii. Dar atunci ce anume înclină cumpăna înspre neobişnuit? Este ceea ce se numeşte chemare; un factor iraţional care împinge în mod fatal înspre emanciparea din gregaritate şi din căile ei bătătorite. Adevărata personalitate are întotdeauna chemare şi crede în ea, are pistis faţă de ea, ca faţă de divinitate, deşi, cum ar spune omul obişnuit, nu este vorba decât de simţământul unei chemări individuale." Carl Gustav Jung - Despre formarea personalităţii