Există o "iubire" trăită cu simţurile - aceasta-i ca o împreunare între două dobitoace; din ea se nasc: promiscuitatea, perversiunile, deviaţiile, incestul, violul. Există o iubire trăită cu mintea - este iubirea posesivă; din ea se nasc îngrădirile, condiţionările, geloziile; aduce frustrări, crează culpabilităţi, senzaţia de sufocare, necesitatea evadării. Există o iubire trăită cu inima - este iubirea oarbă, nebuloasă, necontrolată, a gesturilor nebuneşti. Există o iubire trăită cu mintea în inimă - este o iubire aşezată, temeinică, iertătoare, ocrotitoare, care sprijină, nu părăseşte niciodată. Aduce cu sine bucurie stabilă şi înţelepciune; ea bucură sufletul din care izvorăşte dar şi sufletul celui care gustă din ea. Primele trei iubiri demolează omul, cea de-a patra îl zideşte.