Treceți la conținutul principal

Ignoranţă şi cunoaştere

"Mizeria vieţii omeneşti nu se datorează unei pedepse divine, nici vreunui păcat originar, ci ignoranţei. Şi nu oricărei ignoranţe, ci doar aceleia asupra adevăratei naturi a spiritului, ignoranţa care ne face să confundăm spiritul cu experienţa psihomentală şi să atribuim calităţi şi predicate principiului etern şi autonom care este spiritul; pe scurt, o ignoranţă de ordin metafizic. Este firesc prin urmare ca ea să fie suprimată de către o cunoaştere metafizică."
Mircea Eliade, Patanjali şi Yoga

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Să trăieşti crezând în steaua ta!

Să trăieşti ştiind că ai o stea. Şă trăieşti crezând în ea. Nu crede în destinul comun al omenirii, al poporului, al vreunei comunităti. Doar cei care cred în destinul comun împărtăşesc destinul comun.  Nu te lăsa copleşit de ce se întâmplă în jurul tău! Steaua ta poate să învingă destinul comun. 

Superficialitatea omului mediocru ...

să cântăreşti între o bârfă sau alta, între o calomnie sau alta, între o aparenţă sau alta; să nu încerci niciodată să mergi dincolo de aparenţe; să-ţi investeşti energia în producerea de aparenţe, să te lupţi pentru ele, să crezi în ele ...

Vrei, suflete, să faci călătoria asta?

Vrei să pleci ... să rişti ... să cazi, să te ridici, să speri? Vrei să te rătăceşti, să fii dezamăgit, să suferi, să cauţi, să descoperi, să te încurajezi, să renunţi să mai cauţi, să nu mai doreşti? Şi sufletul vrea. Şi uită ce-a vrut. Se supără, se revoltă. Adoarme plângând şi uită de el. Se-ntâlneşte câteodată cu Neîntâlnitul ... în coincidenţe, în iubire, în intuiţii.  Dar nu-l recunoaşte şi crede că-i singur, săracul de el.