Treceți la conținutul principal

Iubire - de la împreunare la sfinţire

Există o "iubire" trăită cu simţurile - aceasta-i ca o împreunare între două dobitoace; din ea se nasc: promiscuitatea, perversiunile, deviaţiile, incestul, violul.

Există  o iubire trăită cu mintea - este iubirea posesivă; din ea se nasc îngrădirile, condiţionările, geloziile; aduce frustrări, crează culpabilităţi, senzaţia de sufocare, necesitatea evadării.

Există o iubire trăită cu inima - este iubirea oarbă, nebuloasă, necontrolată, a gesturilor nebuneşti.

Există o iubire trăită cu mintea în inimă - este o iubire aşezată, temeinică, iertătoare, ocrotitoare, care sprijină, nu părăseşte niciodată. Aduce cu sine bucurie stabilă şi înţelepciune; ea bucură sufletul din care izvorăşte dar şi sufletul celui care gustă din ea.

Primele trei iubiri demolează omul, cea de-a patra îl zideşte.

Comentarii

  1. Si totusi, omul este o fiinta complexa. Cu trup, suflet si spirit. Deci - mi se pare normal ca omul sa traiasca toate aceste tipuri de iubire.
    Problema e ca le traieste pe rand, nu pe toate odata.
    Cred ca, daca le-ar trai simultan, atunci, intr-adevar, ar putea muta muntii din loc, numai cu o privire sau cu un gand.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. exista implicarea simturilor in toate, dar nu in toate exista intelepciune - intelepciunea, dupa parerea mea, este expresia iubirii depline;
      in primul fel de iubire prioritare sunt simturile, satisfacerea lor; in ultima conteaza omul ca intreg - cu sentimente, emotii, etc

      (eu nu pot sa separ iubirea deplina de intelepciune - mi se pare ca iubirea aduce cu sine intelepciunea si invers).

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Să trăieşti crezând în steaua ta!

Să trăieşti ştiind că ai o stea. Şă trăieşti crezând în ea. Nu crede în destinul comun al omenirii, al poporului, al vreunei comunităti. Doar cei care cred în destinul comun împărtăşesc destinul comun.  Nu te lăsa copleşit de ce se întâmplă în jurul tău! Steaua ta poate să învingă destinul comun. 

Superficialitatea omului mediocru ...

să cântăreşti între o bârfă sau alta, între o calomnie sau alta, între o aparenţă sau alta; să nu încerci niciodată să mergi dincolo de aparenţe; să-ţi investeşti energia în producerea de aparenţe, să te lupţi pentru ele, să crezi în ele ...

Vrei, suflete, să faci călătoria asta?

Vrei să pleci ... să rişti ... să cazi, să te ridici, să speri? Vrei să te rătăceşti, să fii dezamăgit, să suferi, să cauţi, să descoperi, să te încurajezi, să renunţi să mai cauţi, să nu mai doreşti? Şi sufletul vrea. Şi uită ce-a vrut. Se supără, se revoltă. Adoarme plângând şi uită de el. Se-ntâlneşte câteodată cu Neîntâlnitul ... în coincidenţe, în iubire, în intuiţii.  Dar nu-l recunoaşte şi crede că-i singur, săracul de el.