feministe & misogini

"Mizeria vieţii omeneşti nu se datorează unei pedepse divine, nici vreunui păcat originar, ci ignoranţei . Şi nu oricărei ignoranţe, ci doar aceleia asupra adevăratei naturi a spiritului, ignoranţa care ne face să confundăm spiritul cu experienţa psihomentală şi să atribuim calităţi şi predicate principiului etern şi autonom care este spiritul; pe scurt, o ignoranţă de ordin metafizic. Este firesc prin urmare ca ea să fie suprimată de către o cunoaştere metafizică." Mircea Eliade, Patanjali şi Yoga

"Am refuzat categoric să-i consider pe suprarealişti drept un grup literar şi artistic ca oricare altul. Consideram că sunt capabili să elibereze omul de tirania "lumii practice raţionale. Aveam să devin un Nietzsche al iraţionalului. Eu, raţionalistul înrăit, eram singurul care ştia ce vrea: n-aveam să mă las îngenuncheat de iraţional de dragul iraţionalului, de iraţionalul narcisiac şi receptiv aşa cum îl practicau ceilalţi, ci, dimpotrivă, aveam să dau marea bătălie pentru "cucerirea iraţionalului". În vremea asta amicii mei puteau să se lase pradă iraţionalului cedând, ca atâţia alţii, inclusiv Nietzsche, în faţa acestei slăbiciuni romantice." Salvador Dali

Există lucruri pe care le cred despre mine ... şi aş vrea să nu le cred. Există lucruri pe care nu le cred şi aş vrea să le cred. Le iau pe cele pe care aş vrea să le cred şi le suprapun peste convingerea cu care cred ce nu aş vrea să cred. Perplexitate. Mintea nu înţelege ce vreau de la ea. Mă pierd de mine ... de minte. Mă simt îmbrăţişată din interior ... de un extaz, care se scurge din mine prin palme şi prin tălpi. Sărută-mi mijlocul palmelor, ca buzele tale să simtă orgasmul lor! Sărută-mi mijlocul tălpilor, ca extazul să treacă prin tine! O frunză-şi tremură umbra pe tavan. E noapte. Şi vântul mă face să cred că-i toamnă.

"Chiar a doua zi după prima mea lectură din "Aşa grăit-a Zarathustra" îmi făcusem deja o idee asupra lui Nietzsche. Era o fiinţă slabă, care nu avusese tăria să nu înnebunească. Din aceste reflecţii s-a născut şi prima mea deviză, care avea să devină tema vieţii mele: "Singura diferenţă dintre mine şi un nebun este că eu nu sunt nebun!" În trei zile l-am asimilat pe Nietzsche. Odată încheiat acest dejun sălbatic, nu mi-a mai rămas decât un singur oscior de ronţăit din personalitatea filozofului: mustăţile! Federico Garcia Lorca, fascinat de mustaţa lui Hitler, avea să proclame mai târziu că mustaţa reprezintă constanta tragică a chipului bărbătesc". Or eu, până şi prin mustăţi aveam să-l întrec pe Nietzsche! Ale mele nu vor fi aşa de deprimate, de catastrofice, aşa de copleşite de muzica wagneriană şi de ceţuri. Nu! Vor fi subţiri, imperialiste, ultraraţionaliste şi vor ţinti către cer, ca misticismul vertical, ca sindicatele verticale spaniole". Sal...

"În fiecare zi experimentez la trezire o plăcere supremă, pe care abia azi am descoperit-o: plăcerea de a fi Salvador Dali. Mă întreb fermecat ce minuni va mai face azi acest Salvador Dali. Cu fiecare zi, mi-e tot mai greu să pricep cum pot trăii alţii fără să fie Gala ori Salvador Dali." Salvador Dali - Jurnalul unui geniu

De câte ori te simţi urmărit de neşansă, neputinţă, neiubire, nenoroc şi alte ne-uri, întreabă-te cum e perfecţiunea! Descoperă alchimia perfecţiunii! Efortul descoperirii este chiar leacul de care ai nevoie pentru ceea ce te urmăreşte. Scormonirea minţii în căutarea perfecţiunii! Dacă ar fi să-i punem un nume, s-ar numi conştientizarea perfecţiunii!

"Aproape întotdeauna greşelile au ceva sacru. De aceea, nu încerca nicicând să le îndrepţi. Dimpotrivă, conştientizează-le, înţelege-le până la capăt. Ai să le poţi apoi sublima. Preocupările geometrice tind spre utopie şi influenţează negativ erecţia.De altfel este ştiut că toţi geometrii sunt extrem de puţin excitabili." Salvador Dali - Jurnalul unui geniu.