Treceți la conținutul principal

Postări

Evadare interioară

Ieşirea din matrix este evadarea către interior, către împărăţia cerurilor din tine. Lucrul acesta a devenit evident pentru mine astăzi când, pentru a nu ştiu câta oară, am conştientizat şi simţit profunda lipsă de sens care animă realitatea exterioară. Sensul îl găseşti doar în interior.
Postări recente

Superficialitatea omului mediocru ...

să cântăreşti între o bârfă sau alta, între o calomnie sau alta, între o aparenţă sau alta; să nu încerci niciodată să mergi dincolo de aparenţe; să-ţi investeşti energia în producerea de aparenţe, să te lupţi pentru ele, să crezi în ele ...

Flori de soc

Umbra care ne bruiază

Îmi doresc să fiu iertată pentru tot răul pe care l-am făcut cu ştiinţă ori fără ştiinţă;  mai ales pentru răul făcut cu ştiinţă pe motiv că "nu mi-am dat seama", "n-am ştiut", n-am putut să-mi depăşesc comoditatea ori slăbiciunea;  aroganţa ori egoismul; pentru că mi-a fost frică să ies din tipar, pentru că nu am încredere în mine etc. Mă rog pentru iertarea mea şi mintea-mi fuge către ideea de desăvârşire. Îmi doresc să fiu desăvârşită, dar nu desăvârşirea ce şi-o imaginează omul, vreau acea desăvârşire care nu are nimic lumesc în ea, desăvârşirea desăvărşită care mă scoate din lumea aceasta. Mă fascinează ideea unei astfel de desăvârşiri şi-L rog pe Domnul să mă desăvârşească în felul ăsta. După un timp înţeleg că la nivel fundamental sunt desăvârşită. La nivel fundamental toţi oamenii sunt desăvârşiţi. Natura, ori Dumnezeu, ne-au făcut desăvârşiţi. Din punctul Domnului de vedere, omul este perfect - făcut după chipul şi asemănărea Sa, chiar dacă încă nu şi-a...

***

"Limpede nu vezi decât cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi văzut cu ochii." Antoine de Saint Exupery - Micul prinţ

Iubire - de la împreunare la sfinţire

Există o "iubire" trăită cu simţurile - aceasta-i ca o împreunare între două dobitoace; din ea se nasc: promiscuitatea, perversiunile, deviaţiile, incestul, violul. Există  o iubire trăită cu mintea - este iubirea posesivă; din ea se nasc îngrădirile, condiţionările, geloziile; aduce frustrări, crează culpabilităţi, senzaţia de sufocare, necesitatea evadării. Există o iubire trăită cu inima - este iubirea oarbă, nebuloasă, necontrolată, a gesturilor nebuneşti. Există o iubire trăită cu mintea în inimă - este o iubire aşezată, temeinică, iertătoare, ocrotitoare, care sprijină, nu părăseşte niciodată. Aduce cu sine bucurie stabilă şi înţelepciune; ea bucură sufletul din care izvorăşte dar şi sufletul celui care gustă din ea. Primele trei iubiri demolează omul, cea de-a patra îl zideşte.

***