Treceți la conținutul principal

În seama pilotului automat - I


În cea mai mare parte a timpului, comportamentul ne este determinat şi condus de activitatea automată a inconştientului şi a subconştientului şi prea puţin de raţiuni conştiente, coerente, ori de liberul arbitru. Din această cauză se poate spune  că trăim, în general, pe pilot automat.
Pilotul automat are la bază un set de programe genetice care determină şi modulează activitatea fiziologică, biochimică, dar şi comportamentul şi activitatea psihică. Aceste programe sunt activate, actualizate şi ajustate în primii ani ai copilăriei în funcţie de mediul socio-cultural în care creşte şi se dezvoltă copilul. Pe măsură ce copilul creşte, ele îşi consolidează particulariltăţile, devenind adevărate scenarii de viaţă care se derulează automat până la moarte. Pilotul automat îşi are propria logică, reglată hormonal, care ascultă de interesul genelor în virtutea cărora există şi funcţionează. Raţiunile sale sunt subiective şi egoiste, urmărind propriul succes în lupta pentru existenţă, autosatisfacerea. Expresia psihică a funcţionării pilotului automat este personalitatea noastră, ansamblul trăsăturilor psihice şi morale concentrate, concretizate şi trăite sub forma sentimentului eului individual, a egoului – câmp de lucru al psihologiei.

Toate emoţiile, sentimentele, stările, trăirie care ne invadează mintea în stare de veghe, sunt energii produse de inconştientul nostru în ultrasofisticată uzină bio-fizico-chimică reprezentată de corpul nostru. De regulă, aceste energii conduc comportamentul în direcţia consumării, descărcării, satisfacerii lor. Dar, dacă mergem intins în direcţia către care ne conduce pilotul automat, ne îndreptăm încet şi sigur către autodistrugere. Exagerarea autosatisfacerii  duce, pe termen lung, la dereglări de natură psihică şi fiziologică; descărcarea oricărei energii inconştiente, în orice moment şi în orice condiţii duce la relaţii tensionate, nesatisfăcătoare, inadecvare socială, care pot avea consecinţe uneori fatale asupra vieţii.. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Să trăieşti crezând în steaua ta!

Să trăieşti ştiind că ai o stea. Şă trăieşti crezând în ea. Nu crede în destinul comun al omenirii, al poporului, al vreunei comunităti. Doar cei care cred în destinul comun împărtăşesc destinul comun.  Nu te lăsa copleşit de ce se întâmplă în jurul tău! Steaua ta poate să învingă destinul comun. 

Superficialitatea omului mediocru ...

să cântăreşti între o bârfă sau alta, între o calomnie sau alta, între o aparenţă sau alta; să nu încerci niciodată să mergi dincolo de aparenţe; să-ţi investeşti energia în producerea de aparenţe, să te lupţi pentru ele, să crezi în ele ...

Vrei, suflete, să faci călătoria asta?

Vrei să pleci ... să rişti ... să cazi, să te ridici, să speri? Vrei să te rătăceşti, să fii dezamăgit, să suferi, să cauţi, să descoperi, să te încurajezi, să renunţi să mai cauţi, să nu mai doreşti? Şi sufletul vrea. Şi uită ce-a vrut. Se supără, se revoltă. Adoarme plângând şi uită de el. Se-ntâlneşte câteodată cu Neîntâlnitul ... în coincidenţe, în iubire, în intuiţii.  Dar nu-l recunoaşte şi crede că-i singur, săracul de el.