Treceți la conținutul principal

Nu orice conştient e conştient


Sunt foarte mulţi aceia care nu sesizează nici o diferenţă între starea de conştienţă din timpul unei reprize de bârfă  şi starea de conştienţă din timpul în care omul se înfrânează să bârfească, spre exemplu. Cele două stări diferă esenţial din punct de vedere calitativ.  În momentul în care  emitem o bârfă, critică, ironie, vulgaritate, răutate de orice fel,  dăm curs unei pulsiuni sau energii venite din inconştientul nostru. Astfel, conştienţa din timpul bârfei este o conştienţă pasivă, care lasă energia unei pulsiuni inconştiente să iasă la suprafaţă aşa cum este ea.
În momentul în care alegem să ne abţinem de la actul de a bârfi, critica, ironiza, etc., în chiar momentul acela, conştientul nostru devine activ. A cântări este un exerciţiu al conştientului nostru. Dacă ne exersăm adevărata conştienţă de fiecare dată când spunem sau facem ceva, aceasta se va dezvolta şi se va extinde spre teritoriile psihice care se află încă sub sfera de influenţă a întunecatului inconştient.
Personalitatea noastră ne dă indici despre cât de pasiv, ori activ, ne este conştientul.
În emanciparea omului de sub forţele inconştientului contează conştienţa guvernată de liberul arbitru şi nu starea obişnuită de veghe în cursul căreia se exprimă energiile inconştientului.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Să trăieşti crezând în steaua ta!

Să trăieşti ştiind că ai o stea. Şă trăieşti crezând în ea. Nu crede în destinul comun al omenirii, al poporului, al vreunei comunităti. Doar cei care cred în destinul comun împărtăşesc destinul comun.  Nu te lăsa copleşit de ce se întâmplă în jurul tău! Steaua ta poate să învingă destinul comun. 

Superficialitatea omului mediocru ...

să cântăreşti între o bârfă sau alta, între o calomnie sau alta, între o aparenţă sau alta; să nu încerci niciodată să mergi dincolo de aparenţe; să-ţi investeşti energia în producerea de aparenţe, să te lupţi pentru ele, să crezi în ele ...

Vrei, suflete, să faci călătoria asta?

Vrei să pleci ... să rişti ... să cazi, să te ridici, să speri? Vrei să te rătăceşti, să fii dezamăgit, să suferi, să cauţi, să descoperi, să te încurajezi, să renunţi să mai cauţi, să nu mai doreşti? Şi sufletul vrea. Şi uită ce-a vrut. Se supără, se revoltă. Adoarme plângând şi uită de el. Se-ntâlneşte câteodată cu Neîntâlnitul ... în coincidenţe, în iubire, în intuiţii.  Dar nu-l recunoaşte şi crede că-i singur, săracul de el.