Treceți la conținutul principal

Chemarea, vocea lăuntrică, conştientul, personalitatea


"Ce anume determină, până la urmă, un om să-şi aleagă calea proprie şi să se ridice deasupra identităţii cu masele, ca deasupra unor vălătuci de ceaţă? Numai nevoia nu poate fi, pentru că nevoi au mulţi şi ei se refugiază cu toţii în convenţii. Decizia morală nu poate fi, pentru că, de regulă, oamenii se decid pentru convenţii. Dar atunci ce anume înclină cumpăna înspre neobişnuit?
Este ceea ce se numeşte chemare; un factor iraţional care împinge în mod fatal înspre emanciparea din gregaritate şi din căile ei bătătorite. Adevărata personalitate are întotdeauna chemare şi crede în ea, are pistis faţă de ea, ca faţă de divinitate, deşi, cum ar spune omul obişnuit, nu este vorba decât de simţământul unei chemări individuale."
Carl Gustav Jung - Despre formarea personalităţii

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Să trăieşti crezând în steaua ta!

Să trăieşti ştiind că ai o stea. Şă trăieşti crezând în ea. Nu crede în destinul comun al omenirii, al poporului, al vreunei comunităti. Doar cei care cred în destinul comun împărtăşesc destinul comun.  Nu te lăsa copleşit de ce se întâmplă în jurul tău! Steaua ta poate să învingă destinul comun. 

Superficialitatea omului mediocru ...

să cântăreşti între o bârfă sau alta, între o calomnie sau alta, între o aparenţă sau alta; să nu încerci niciodată să mergi dincolo de aparenţe; să-ţi investeşti energia în producerea de aparenţe, să te lupţi pentru ele, să crezi în ele ...

Vrei, suflete, să faci călătoria asta?

Vrei să pleci ... să rişti ... să cazi, să te ridici, să speri? Vrei să te rătăceşti, să fii dezamăgit, să suferi, să cauţi, să descoperi, să te încurajezi, să renunţi să mai cauţi, să nu mai doreşti? Şi sufletul vrea. Şi uită ce-a vrut. Se supără, se revoltă. Adoarme plângând şi uită de el. Se-ntâlneşte câteodată cu Neîntâlnitul ... în coincidenţe, în iubire, în intuiţii.  Dar nu-l recunoaşte şi crede că-i singur, săracul de el.