Treceți la conținutul principal

Defecte

E superior nu acela care crede că n-are defecte/vicii/păcate, ci acela care poate să şi le vadă. Şi are mai multă linişte acela care poate să-şi recunoască defectele decât acela care-i mereu nevoit să mintă pentru ele.
Dacă vrei să scapi de defecte, pune-le, de câte ori se arată, sub lupa conştientului tău.
Atât! 
Nu te lupta cu ele! 
Priveşte-le fără patimă! Le vei goli de energie. 


Comentarii

  1. Pentru a-ti vedea defectele (eu prefer sa le numesc "caracteristici"), poti sa le privesti prin ochii celorlalti, dar atunci le vei intelege doar la nivel intelectual, sau poti sa le privesti de la un alt nivel de constiinta. Daca esti la acelasi nivel de constiinta la care exista defectele, nu le poti observa. E ca si cum ai trage de covor pentru a te ridica odata cu el.

    RăspundețiȘtergere
  2. ceilalti, daca sunt binevoitori, iti vor arata defecte si acolo unde nu sunt; cel mai bine este sa cantaresti tu singur ce este bine sau rau in ceea ce faci, in felul asta iti exersezi, apoi extinzi, constientul :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Să trăieşti crezând în steaua ta!

Să trăieşti ştiind că ai o stea. Şă trăieşti crezând în ea. Nu crede în destinul comun al omenirii, al poporului, al vreunei comunităti. Doar cei care cred în destinul comun împărtăşesc destinul comun.  Nu te lăsa copleşit de ce se întâmplă în jurul tău! Steaua ta poate să învingă destinul comun. 

Superficialitatea omului mediocru ...

să cântăreşti între o bârfă sau alta, între o calomnie sau alta, între o aparenţă sau alta; să nu încerci niciodată să mergi dincolo de aparenţe; să-ţi investeşti energia în producerea de aparenţe, să te lupţi pentru ele, să crezi în ele ...

Vrei, suflete, să faci călătoria asta?

Vrei să pleci ... să rişti ... să cazi, să te ridici, să speri? Vrei să te rătăceşti, să fii dezamăgit, să suferi, să cauţi, să descoperi, să te încurajezi, să renunţi să mai cauţi, să nu mai doreşti? Şi sufletul vrea. Şi uită ce-a vrut. Se supără, se revoltă. Adoarme plângând şi uită de el. Se-ntâlneşte câteodată cu Neîntâlnitul ... în coincidenţe, în iubire, în intuiţii.  Dar nu-l recunoaşte şi crede că-i singur, săracul de el.