Treceți la conținutul principal

În seama pilotului automat - II


A te lăsa în seama pilotului automat înseamnă a lăsa energiile inconştientului să se exprime liber, sau aproape liber, în realitatea exterioară. Majoritatea oamenilor cam asta fac în stare de veghe: lasă energiile inconştientului să iasă la suprafaţă şi se exprime liber, aproape nefiltrate, în realitatea lor exterioară. Starea de veghe le este dominată de acest flux al energiilor inconştientului către lumea exterioară. Conştientul lor se confundă cu acest flux şi se identifică cu el. Despre un astfel de conştient se poate spune că este un conştient pasiv, care doarme.  Uneori conştientul "scapă" din identificare şi asistă ca martor la derularea fluxului energiilor inconştiente. Acesta este un conştient care începe să se trezească. Văzând fluxul energiilor venite din inconştient, el poate să le cunoască. Cunoscându-le, conştientul se eliberează de sub puterea lor de seducţie, restabilind o ierarhie firească în dimensiunea spirituală.

Inconştientul este, prin natura lui, mai aproape de chimismul din interiorul celulelor. Rostul său este acela de a deservi viaţa sau conştientul. În cazul în care conştientul este pasiv, doarme, nu ştie ce are de făcut, este nehotărât, inconştientul pune în practică ideea sau gândurile care domină la un moment dat starea de veghe. Este o modalitate prin care el se autoactivează, derulând  o activitate în orb, centrată în sine, în funcţie de ceea ce-i oferă mediul în care se află la un moment dat. 
Conştientul poate să se identifice cu  toată această mişcare, simţindu-se "eu individual", ori se poate trezi din această identificare falsă, simţindu-se nemărginit, fără început, fără sfârşit.
Conştientul eliberat este conştientul christic, el poată să vadă şi mărginirea şi nemărginirea, el are putere asupra inconştientului - care nu-i altceva decât un instrument care deserveşte conştientul.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Să trăieşti crezând în steaua ta!

Să trăieşti ştiind că ai o stea. Şă trăieşti crezând în ea. Nu crede în destinul comun al omenirii, al poporului, al vreunei comunităti. Doar cei care cred în destinul comun împărtăşesc destinul comun.  Nu te lăsa copleşit de ce se întâmplă în jurul tău! Steaua ta poate să învingă destinul comun. 

Identificare

Frica, ruşinea, culpabilitatea, lăcomia, etc. sunt stări interioare, un fel de spaţii psihice în care am înghesuit de-a lungul timpului tot felul de experienţe-imagini asociate cu emoţii. Cu cât am înghesuit mai mult într-un spaţiu, cu atât emoţia asociată spaţiului respectiv devine mai consistentă. Totalitatea acestor spaţii psihice formează realitatea egoului nostru.  Când ţi-e frică, conştientul tău s-a identificat total cu conţinutul unui spaţiu psihic. Când ţi-e ruşine, conştientul s-a identificat total cu conţinutul altui spaţiu. Când simţi frustrare, conştientul s-a identificat total cu alt conţinut. Conştientul poate să fie martorul unui conţinut emoţional dintr-un spaţiu psihic sau se poate identifica total cu acel conţinut.  Starea de identificare este o înlănţuire a divinului de către ne-divin.  Identificarea este înlesnită de emoţii, sentimente, neştiinţă.

Superficialitatea omului mediocru ...

să cântăreşti între o bârfă sau alta, între o calomnie sau alta, între o aparenţă sau alta; să nu încerci niciodată să mergi dincolo de aparenţe; să-ţi investeşti energia în producerea de aparenţe, să te lupţi pentru ele, să crezi în ele ...