Treceți la conținutul principal

În seama pilotului automat - II


A te lăsa în seama pilotului automat înseamnă a lăsa energiile inconştientului să se exprime liber, sau aproape liber, în realitatea exterioară. Majoritatea oamenilor cam asta fac în stare de veghe: lasă energiile inconştientului să iasă la suprafaţă şi se exprime liber, aproape nefiltrate, în realitatea lor exterioară. Starea de veghe le este dominată de acest flux al energiilor inconştientului către lumea exterioară. Conştientul lor se confundă cu acest flux şi se identifică cu el. Despre un astfel de conştient se poate spune că este un conştient pasiv, care doarme.  Uneori conştientul "scapă" din identificare şi asistă ca martor la derularea fluxului energiilor inconştiente. Acesta este un conştient care începe să se trezească. Văzând fluxul energiilor venite din inconştient, el poate să le cunoască. Cunoscându-le, conştientul se eliberează de sub puterea lor de seducţie, restabilind o ierarhie firească în dimensiunea spirituală.

Inconştientul este, prin natura lui, mai aproape de chimismul din interiorul celulelor. Rostul său este acela de a deservi viaţa sau conştientul. În cazul în care conştientul este pasiv, doarme, nu ştie ce are de făcut, este nehotărât, inconştientul pune în practică ideea sau gândurile care domină la un moment dat starea de veghe. Este o modalitate prin care el se autoactivează, derulând  o activitate în orb, centrată în sine, în funcţie de ceea ce-i oferă mediul în care se află la un moment dat. 
Conştientul poate să se identifice cu  toată această mişcare, simţindu-se "eu individual", ori se poate trezi din această identificare falsă, simţindu-se nemărginit, fără început, fără sfârşit.
Conştientul eliberat este conştientul christic, el poată să vadă şi mărginirea şi nemărginirea, el are putere asupra inconştientului - care nu-i altceva decât un instrument care deserveşte conştientul.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Distanţe

Distanţa de la om la animal este mult mai mică decât distanţa de la animal la om, de aceea omul trebuie să străduiască în permanenţă să se ridice la statutul la care natura şi Dumnezeu l-au ridicat.

Chemarea, vocea lăuntrică, conştientul, personalitatea

"Ce anume determină, până la urmă, un om să-şi aleagă calea proprie şi să se ridice deasupra identităţii cu masele, ca deasupra unor vălătuci de ceaţă? Numai nevoia nu poate fi, pentru că nevoi au mulţi şi ei se refugiază cu toţii în convenţii. Decizia morală nu poate fi, pentru că, de regulă, oamenii se decid pentru convenţii. Dar atunci ce anume înclină cumpăna înspre neobişnuit? Este ceea ce se numeşte chemare; un factor iraţional care împinge în mod fatal înspre emanciparea din gregaritate şi din căile ei bătătorite. Adevărata personalitate are întotdeauna chemare şi crede în ea, are pistis faţă de ea, ca faţă de divinitate, deşi, cum ar spune omul obişnuit, nu este vorba decât de simţământul unei chemări individuale." Carl Gustav Jung -  Despre formarea personalităţii

***

"Limpede nu vezi decât cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi văzut cu ochii." Antoine de Saint Exupery - Micul prinţ