Treceți la conținutul principal

În seama pilotului automat - I


În cea mai mare parte a timpului, comportamentul ne este determinat şi condus de activitatea automată a inconştientului şi a subconştientului şi prea puţin de raţiuni conştiente, coerente, ori de liberul arbitru. Din această cauză se poate spune  că trăim, în general, pe pilot automat.
Pilotul automat are la bază un set de programe genetice care determină şi modulează activitatea fiziologică, biochimică, dar şi comportamentul şi activitatea psihică. Aceste programe sunt activate, actualizate şi ajustate în primii ani ai copilăriei în funcţie de mediul socio-cultural în care creşte şi se dezvoltă copilul. Pe măsură ce copilul creşte, ele îşi consolidează particulariltăţile, devenind adevărate scenarii de viaţă care se derulează automat până la moarte. Pilotul automat îşi are propria logică, reglată hormonal, care ascultă de interesul genelor în virtutea cărora există şi funcţionează. Raţiunile sale sunt subiective şi egoiste, urmărind propriul succes în lupta pentru existenţă, autosatisfacerea. Expresia psihică a funcţionării pilotului automat este personalitatea noastră, ansamblul trăsăturilor psihice şi morale concentrate, concretizate şi trăite sub forma sentimentului eului individual, a egoului – câmp de lucru al psihologiei.

Toate emoţiile, sentimentele, stările, trăirie care ne invadează mintea în stare de veghe, sunt energii produse de inconştientul nostru în ultrasofisticată uzină bio-fizico-chimică reprezentată de corpul nostru. De regulă, aceste energii conduc comportamentul în direcţia consumării, descărcării, satisfacerii lor. Dar, dacă mergem intins în direcţia către care ne conduce pilotul automat, ne îndreptăm încet şi sigur către autodistrugere. Exagerarea autosatisfacerii  duce, pe termen lung, la dereglări de natură psihică şi fiziologică; descărcarea oricărei energii inconştiente, în orice moment şi în orice condiţii duce la relaţii tensionate, nesatisfăcătoare, inadecvare socială, care pot avea consecinţe uneori fatale asupra vieţii.. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Distanţe

Distanţa de la om la animal este mult mai mică decât distanţa de la animal la om, de aceea omul trebuie să străduiască în permanenţă să se ridice la statutul la care natura şi Dumnezeu l-au ridicat.

Chemarea, vocea lăuntrică, conştientul, personalitatea

"Ce anume determină, până la urmă, un om să-şi aleagă calea proprie şi să se ridice deasupra identităţii cu masele, ca deasupra unor vălătuci de ceaţă? Numai nevoia nu poate fi, pentru că nevoi au mulţi şi ei se refugiază cu toţii în convenţii. Decizia morală nu poate fi, pentru că, de regulă, oamenii se decid pentru convenţii. Dar atunci ce anume înclină cumpăna înspre neobişnuit? Este ceea ce se numeşte chemare; un factor iraţional care împinge în mod fatal înspre emanciparea din gregaritate şi din căile ei bătătorite. Adevărata personalitate are întotdeauna chemare şi crede în ea, are pistis faţă de ea, ca faţă de divinitate, deşi, cum ar spune omul obişnuit, nu este vorba decât de simţământul unei chemări individuale." Carl Gustav Jung -  Despre formarea personalităţii

***

"Limpede nu vezi decât cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi văzut cu ochii." Antoine de Saint Exupery - Micul prinţ