Nivelul de conştiinţă

Atunci când te simţi rătăcit, neputincios, fără ieşire, rupe-ţi mintea de la toate problemele şi îndreaptăţi-o către ceva plăcut, care îţi absoarbe întreaga fiinţă. Îţi vor dispărea toate neliniştile, toate temerile şi chiar simptomele fizice  asociate acestor probleme. Te vei simţi relaxat şi foarte ... viu, treaz, puternic. Să ştii că, fără nici o îndoială, te afli atunci pe un nivel de conştiinţă superior. Acel nivel nu numai că îţi schimbă starea de spirit, dar îţi permite să priveşti la preocupările şi problemele tale dintr-o altă perspectivă. În general o perspectivă mai cuprinzătoare, deci mai realistă, superioară, atestată ca atare de o convingere interioară pe care nu o poţi nega, dar nici explica. La o astfel de perspectivă nu poţi să ai acces în momentele în care te simţi presat şi hăituit din toate părţile. Totuşi ea se pierde după un timp şi te lasă în seama vechilor obşnuinţe psihice cu consecinţele lor nefaste asupra vieţii tale.  Nu este neapărat necesar să se întâmple aşa. Un nivel superior de conştiinţă nu se mai pierde dacă ţi-ai însuşit felul de a gândi caracteristic lui. Gândirea este scheletul sau structura de rezistenţă care ţine deschis un nivel de conştiinţă. Cu cât un om este mai subiectiv şi mai egoist în gândire, cu atât el se află pe un nivel de conştiinţă mai jos.  

Gândirea superioară este o gândire integratoare, care urmăreşte integrarea particularului în întreg,  armonizarea particularului cu întregul. Evident că această armonizare a particularului cu întregul nu se realizează prin exacerbarea subiectivului ci printr-o obiectivizare a sa, iar această obiectivizare se obţine printr-o permanentă extrapolare la întreg. Dacă credinţele, condiţionările raţiunile mele nu pot fi extrapolate la nivelul întregului, deoarece pun în pericol existenţa întregului, atunci ele ar trebui să fie îmbunătăţite prin obiectivizarea lor. Cu cât eşti mai obiectiv în gândire, cu atât te afli mai sus pe scara nivelului de conştiinţă. În acelaşi timp devii mai surd la raţiunile egoului. Valorile, pe care le cunoşteai în principiu şi înainte,  se distilează, se umplu de sensuri noi şi tot mai elevate, mai nobile.

Nivelurile superioare de conştiinţă sunt dominate de energii tot mai fine, mai sensibile,  organizate, coerente atât în sens filozofic cât şi fizic. Fiind coerente inclusiv în sensul înţeles de fizica cuantică, ele nu mai permit energiilor inferioare să se infiltreze între ele.

Această superioritate şi coerenţă o capătă omul, sau ar trebui să o capete, în cursul vieţii sale pe pământ. Dacă nu o capătă aici, este posibil ca nici după  aceea să  nu aibă acces la ea, căci ar fi, fără îndoială, o sursă de haos în interiorul unei realităţi coerente în cel mai înalt grad.