Treceți la conținutul principal

Nu orice conştient e conştient


Sunt foarte mulţi aceia care nu sesizează nici o diferenţă între starea de conştienţă din timpul unei reprize de bârfă  şi starea de conştienţă din timpul în care omul se înfrânează să bârfească, spre exemplu. Cele două stări diferă esenţial din punct de vedere calitativ.  În momentul în care  emitem o bârfă, critică, ironie, vulgaritate, răutate de orice fel,  dăm curs unei pulsiuni sau energii venite din inconştientul nostru. Astfel, conştienţa din timpul bârfei este o conştienţă pasivă, care lasă energia unei pulsiuni inconştiente să iasă la suprafaţă aşa cum este ea.
În momentul în care alegem să ne abţinem de la actul de a bârfi, critica, ironiza, etc., în chiar momentul acela, conştientul nostru devine activ. A cântări este un exerciţiu al conştientului nostru. Dacă ne exersăm adevărata conştienţă de fiecare dată când spunem sau facem ceva, aceasta se va dezvolta şi se va extinde spre teritoriile psihice care se află încă sub sfera de influenţă a întunecatului inconştient.
Personalitatea noastră ne dă indici despre cât de pasiv, ori activ, ne este conştientul.
În emanciparea omului de sub forţele inconştientului contează conştienţa guvernată de liberul arbitru şi nu starea obişnuită de veghe în cursul căreia se exprimă energiile inconştientului.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Distanţe

Distanţa de la om la animal este mult mai mică decât distanţa de la animal la om, de aceea omul trebuie să străduiască în permanenţă să se ridice la statutul la care natura şi Dumnezeu l-au ridicat.

Chemarea, vocea lăuntrică, conştientul, personalitatea

"Ce anume determină, până la urmă, un om să-şi aleagă calea proprie şi să se ridice deasupra identităţii cu masele, ca deasupra unor vălătuci de ceaţă? Numai nevoia nu poate fi, pentru că nevoi au mulţi şi ei se refugiază cu toţii în convenţii. Decizia morală nu poate fi, pentru că, de regulă, oamenii se decid pentru convenţii. Dar atunci ce anume înclină cumpăna înspre neobişnuit? Este ceea ce se numeşte chemare; un factor iraţional care împinge în mod fatal înspre emanciparea din gregaritate şi din căile ei bătătorite. Adevărata personalitate are întotdeauna chemare şi crede în ea, are pistis faţă de ea, ca faţă de divinitate, deşi, cum ar spune omul obişnuit, nu este vorba decât de simţământul unei chemări individuale." Carl Gustav Jung -  Despre formarea personalităţii

***

"Limpede nu vezi decât cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi văzut cu ochii." Antoine de Saint Exupery - Micul prinţ