feministe & misogini

Cea mai limpede explicaţie a "sacralizării" o găsim în Cartea înţelepciunii lui Solomon. Acolo, în capitolele 14 - 15, ni se explică cum, prin acordarea de atenţie, grijă, respect unui obiect oarecare, noi facem ca acel obiect să devină sacru pentru noi. Nu contează ce obiect! O pictură, o poză, o bucată de lemn cioplită frumos, nişte lut, cum este exemplificat în Biblie; o sticlă de coca-cola cum zice J. Khrisnamurti; un vibrator, un pantof, un instrument muzical, etc - orice obiect poate fi sacralizat. A sacraliza un obiect în felul acesta înseamnă a învesti obiectul respectiv cu puteri asupra ta: puterea de a-ţi crea condiţionări, sentimente de datorie, de culpabilitate, de a genera superstiţii, chiar aşteptări legate de el - evident aşteptări deşarte, căci cum ar putea obiectul să-ţi satisfacă vreo cerere? Ce-i mai logic? Să venerăm o icoană, un altar, o construcţie făcută de mâna omului, ori să venerăm ceea ce însuşi Dumnezeu a făcut - templul nostru interior, împărăţia...

"Ce anume determină, până la urmă, un om să-şi aleagă calea proprie şi să se ridice deasupra identităţii cu masele, ca deasupra unor vălătuci de ceaţă? Numai nevoia nu poate fi, pentru că nevoi au mulţi şi ei se refugiază cu toţii în convenţii. Decizia morală nu poate fi, pentru că, de regulă, oamenii se decid pentru convenţii. Dar atunci ce anume înclină cumpăna înspre neobişnuit? Este ceea ce se numeşte chemare; un factor iraţional care împinge în mod fatal înspre emanciparea din gregaritate şi din căile ei bătătorite. Adevărata personalitate are întotdeauna chemare şi crede în ea, are pistis faţă de ea, ca faţă de divinitate, deşi, cum ar spune omul obişnuit, nu este vorba decât de simţământul unei chemări individuale." Carl Gustav Jung -  Despre formarea personalităţii

E superior nu acela care crede că n-are defecte/vicii/păcate, ci acela care poate să şi le vadă. Şi are mai multă linişte acela care poate să-şi recunoască defectele decât acela care-i mereu nevoit să mintă pentru ele. Dacă vrei să scapi de defecte, pune-le, de câte ori se arată, sub lupa conştientului tău. Atât!  Nu te lupta cu ele!  Priveşte-le fără patimă! Le vei goli de energie. 

Atunci când te simţi rătăcit, neputincios, fără ieşire, rupe-ţi mintea de la toate problemele şi îndreaptăţi-o către ceva plăcut, care îţi absoarbe întreaga fiinţă. Îţi vor dispărea toate neliniştile, toate temerile şi chiar simptomele fizice  asociate acestor probleme. Te vei simţi relaxat şi foarte ... viu, treaz, puternic. Să ştii că, fără nici o îndoială, te afli atunci pe un nivel de conştiinţă superior. Acel nivel nu numai că îţi schimbă starea de spirit, dar îţi permite să priveşti la preocupările şi problemele tale dintr-o altă perspectivă. În general o perspectivă mai cuprinzătoare, deci mai realistă, superioară, atestată ca atare de o convingere interioară pe care nu o poţi nega, dar nici explica. La o astfel de perspectivă nu poţi să ai acces în momentele în care te simţi presat şi hăituit din toate părţile. Totuşi ea se pierde după un timp şi te lasă în seama vechilor obşnuinţe psihice cu consecinţele lor nefaste asupra vieţii tale.  Nu este neapărat necesar să...

"There are only four questions of value in life: What is sacred?  Of what is the spirit made? What is worth living for, and what is worth dying for?  The answer to each is the same:Only Love." -  Johnny Deep, în Don Juan DeMarco 

Sunt foarte mulţi aceia care nu sesizează nici o diferenţă între starea de conştienţă din timpul unei reprize de bârfă  şi starea de conştienţă din timpul în care omul se înfrânează să bârfească, spre exemplu. Cele două stări diferă esenţial din punct de vedere calitativ.  În momentul în care  emitem o bârfă, critică, ironie, vulgaritate, răutate de orice fel,  dăm curs unei pulsiuni sau energii venite din inconştientul nostru. Astfel, conştienţa din timpul bârfei este o conştienţă pasivă, care lasă energia unei pulsiuni inconştiente să iasă la suprafaţă aşa cum este ea. În momentul în care alegem să ne abţinem de la actul de a bârfi, critica, ironiza, etc., în chiar momentul acela, conştientul nostru devine activ. A cântări este un exerciţiu al conştientului nostru. Dacă ne exersăm adevărata conştienţă de fiecare dată când spunem sau facem ceva, aceasta se va dezvolta şi se va extinde spre teritoriile psihice care se află încă sub sfera de influenţă a întuneca...

A te lăsa în seama pilotului automat înseamnă a lăsa energiile inconştientului să se exprime liber, sau aproape liber, în realitatea exterioară. Majoritatea oamenilor cam asta fac în stare de veghe: lasă energiile inconştientului să iasă la suprafaţă şi se exprime liber, aproape nefiltrate, în realitatea lor exterioară. Starea de veghe le este dominată de acest flux al energiilor inconştientului către lumea exterioară. Conştientul lor se confundă cu acest flux şi se identifică cu el. Despre un astfel de conştient se poate spune că este un conştient pasiv, care doarme.    Uneori conştientul "scapă" din identificare şi asistă ca martor la derularea fluxului energiilor inconştiente. Acesta este un conştient care începe să se trezească . Văzând fluxul energiilor venite din inconştient, el poate să le cunoască. Cunoscându-le, conştientul se eliberează de sub puterea lor de seducţie, restabilind o ierarhie firească în dimensiunea spirituală. Inconştientul este, prin natura lu...